"Cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul" - Goethe

luni, 6 iunie 2011

Am pus capat carierei de arbitru… dupa 17 ani de activitate! A fost frumos...

Iata ca am ajuns si la acest moment… desi speram ca el sa vina peste 12 ani, la limita de varsta! Dar n-a fost sa fie asa… Uneori, in viata sunt si lucruri care nu mai depind de vointa noastra.

Dupa 17 ani de arbitraj, in care am oficiat la peste 750 de jocuri - atat la centru cat si la linie - am fost nevoit sa pun capat celei mai mari pasiuni, careia i-am dedicat mai mult de jumatate din existenta mea.

Exact cu o saptamana in urma, am trimis o instiintare presedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor, prin care ii comunicam ca am luat hotararea de a ma retrage din activitate. Din pacate, am fost nevoit sa iau acesta decizie din cauza problemelor medicale, care m-au impiedicat sa oficiez in ultimul sezon.

S-a sfarsit un vis inceput in toamna lui 1993, cand am pasit pentru prima data in curtea Asociatiei Judetene de Fotbal Prahova, cu gandul de a vedea si eu ce inseamna sa fi arbitru. Aveam pe atunci doar 15 ani si jumatate…

Din 1994, de cand am absolvit scoala, au urmat 17 ani in care am trait tot felul de momente, de la clipe extraordinare la mari dezamagiri. Le-am luat pe toate ca atare, si desi de multe ori mi-a trecut prin cap sa renunt nu ma facut-o, pentru ca am iubit enorm aceasta activitate. O activitate in care am pus mult suflet si pe care am asezat-o de multe ori inaintea familiei! Cu toate acestea nu regret nimic din ceea ce a fost, pentru ca multe momente au insemnat adevarate lectii de viata… arbitrajul m-a modelat, m-a facut sa fiu ceea ce sunt.

Am cunoscut oameni, am cunoscut caractere, mi-am facut prieteni… dar si dusmani. J  Am avut onoarea ca trei ani sa fac parte din conducerea Comisiei Judetene a Arbitrilor, al carei presedinte era asistentul FIFA Cristian Nica, cel mai bun arbitru pe care l-a dat Prahova in intreaga sa istorie, chit ca unora nu le pica bine asta! In acea perioada (2007-2010) am avut bucuria de a ma ocupa de scoala de arbitri, care a produs peste 160 de tineri cavaleri ai fluierului, dubland practic numericul Colegiului. Erau 220 in vara lui 2010, record in istoria uneia dintre cele mai puternice comisii din tara, facandu-l pe regretatul Domn Doctor Emil Vlaiculescu sa fie mandru de urmasii sai. Am colaborat foarte bine cu Valentin Dumitru, Alexandru Neculai (care raspundea de zona Campina), dar si cu fosta “arbitra” FIFA Maria Patrascu (care a facut parte din comisie in primul an).

M-am oprit la nivelul Ligii a II-a, desi mi-as fi dorit sa ajung mai sus. Doar ca acest vis, din pacate, nu a depins in totalitate de vointa mea! Poate ca n-a fost sa fie… Stie mai bine Dumnezeu ce mi-a pregatit pentru viitor!

14.11.2009, FCM Bacau - Dinamo II (Liga 2, scor: 4-1, Foto: Diana Paduraru)
Alaturi de Ciprian Amarandei (arbitru), Gica Mihai (rezerva) si Dragos Vlad (asistent)

In continuare mi-as dori sa pot face parte din corpul observatorilor CCA, dar se pare ca nu se poate. Probabil ca cei 11 ani de nivel national (5 la Liga 3 si 6 la Liga 2), in care nu am avut niciun fel de probleme, nu sunt suficienti pentru acest lucru. Am vina de a avea doar 33 de ani, cu 5 sub limita impusa iarna trecuta. Si vina de a ma accidenta… la datorie, pe dreptunghiul verde. Dar, probabil  ca nu am inca experienta necesara pentru a putea da cateva sfaturi arbitrilor din Liga 3. Nu-mi ramane decat sa astept pana voi implini 38, cand poate mi se va spune ca am iesit demult din circuit! Asta este… “Viata-i dura, Ionut!”, cum imi spunea cineva.

In fine, nu vreau sa o lungesc prea mult, ca sa nu va plictisesc. Vom mai avea destul timp de povesti… Plus ca, mai jos, puteti citi un material pe care l-am postat in urma cu un an, atunci cand am inceput sa scriu pe acest blog. Este vorba despre cum am devenit arbitru, o istorioara care sunt sigur ca se aseamana cu a multora dintre… fostii mei colegi.

A fost frumos, dar a trecut… Ies cu fruntea sus dintr-o activitate pentru care numai prietenii apropiati stiu cate sacrificii am facut. De acum o voi lua de la capat, pe alt drum. Vad eu care va fi acela. Sanatosi sa fim!

PS: Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, in acesti frumosi ani, in frunte cu membrii familiei! In mod special insa ii multumesc tatalui meu - Dumnezeu sa-l odihneasca! - deoarece tot timpul m-a sfatuit sa nu neglijes scoala, “pentru ca sportul iti poate oferi si surprize neplacute”!



(miercuri, 3 martie 2010)

Povestea incepe in urma cu 16 ani (nota: aproape 18, acum). Nici nu-mi vine sa cred cand au trecut atatia... Parca mai ieri am pasit, pentru prima data, in sala de pe Strada Pielari, numarul 5. Era prin toamna lui ‘93 cand, junior fiind, la defuncta Prahova Ploiesti, am aflat, de la antrenorul echipei, despre inceperea cursurilor scolii de arbitri. Nu stiu daca nea Lucica Sotir, pentru ca despre el este vorba, isi mai aduce aminte, dar eu nu am uitat si nu voi uita niciodata ziua in care a intrat in vestiar si ne-a anuntat ca vor incepe aceste cursuri. Nu voi uita pentru ca aceea a fost ziua care mi-a schimbat, pentru totdeauna, cursul vietii. De la un copil nascut cu microbul fotbalului in sange, un copil care alerga, de dimineata pana seara, pe terenul echipei din satul natal, visand sa devina un mare fotbalist precum cei din "generatia de aur" a Romaniei, am ajuns sa impart dreptatea pe dreptunghiul verde. De la viitoare... posibile aplauze ale tribunelor am ajuns pe post de tinta a injuraturilor, cat se poate de reale, ale acestora. Si nu numai a injuraturilor... O fi si asta un fel de ironie a sortii!

Pana la 15 ani si jumatate, cat aveam pe atunci, nu stiam mare lucru despre arbitraj, in afara catorva povesti spuse de tatal meu si a altora preluate din folclorul fotbalistic. Pentru mine, arbitrii erau trei tipi in negru care, in loc sa stea acasa, veneau sa ne strice noua "joaca", enervandu-ne cu deciziile lor. Decizii pe care le-am respectat, totusi, de fiecare data, desi nu eram mereu de acord cu ele. Ba, chiar de multe ori, am fost dezavantajat clar, insa, in ciuda faptului ca eram nemultumit, n-am injurat niciodata arbitrii, cum n-am injurat nici adversarii. Pe langa faptul ca educatia primita de la parinti ma impiedica sa-i jignesc, am considerat ca greselile arbitrilor, ca si greselile fotbalistilor, fac parte din joc. Aceasta este o regula nescrisa a sportului rege de care ar trebui sa tinem cu totii seama, atunci cand intram in fenomen. Sau, cel putin, asta e parerea mea.

Tot despre arbitri imi mai amintesc, din perioada de dinainte de '89, faptul ca le "uram" una-alta, impreuna cu ceilalti "pitici" cu care stateam in spatele portii adverse, la jocurile disputate de echipa satului in campionatul judetean. Dar le "uram" intr-un stil haios, de copii, fara injuraturile pe care le folosesc, la tot pasul, odraslele din ziua de azi.

Si, uite asa, cu toate ca nu prea aveam habar despre activitatea de arbitru sau tocmai din acest motiv, impreuna cu alti cinci colegi de echipa am decis sa mergem la scoala sa vedem si noi cum e. Asa, din pura curiozitate. Nu stiam eu ca peste ani voi ajunge sa arbitrez pe stadioane pe care le vedeam doar la televizor sau ca voi ajunge sa dau mana cu personalitati ale fotbalului romanesc, cu fotbalisti pe care-i consideram idoli in copilarie, atunci cand strangeam "surprize", cu ei, de la gumele de mestecat "CinCin" sau "Ulker".

Imi amintesc ca, in acea perioada, presedinte al Comisiei Judetene a Arbitrilor Prahova era domnul doctor Emil Vlaiculescu (nota: plecat intre timp - vara trecuta - dintre noi), parintele arbitrajului prahovean, un om de care, peste ani, avea sa ma lege o relatie extraordinar de frumoasa, o relatie asemanatoare cu aceea pe care o aveam cu bunicul meu. Alaturi de dansul, in conducerea CJA Prahova se mai afla si George Andrei, cel caruia, mai tarziu, Domnul Doctor i-a predat stafeta de presedinte al arbitrilor prahoveni, dar si nea Paul Rosala, si nea Nelutu Andreoiu, doi oameni cu care am avut onoarea sa devin coleg in actuala structura a Biroului Comisiei Judetene (nota: era vorba de structura CJA Prahova la vremea respectiva. Din vara trecuta, de la schimbarea lui Cristian Nica din functia de presedinte, nu mai fac parte din Comisie).

Multe s-au intamplat in acesti 16 ani de arbitraj, 16 ani (nota: 17, in prezent) care inseamna, practic, jumatate din viata mea. Abia acum realizez, in timp ce scriu aceste randuri, ca, deja, balanta incepe sa incline spre aceasta activitate, careia i-am dedicat cei mai frumosi ani ai adolescentei si tineretii mele. Dar, ajunge pentru astazi, nu vreau sa ma apuce nostalgia... mai avem destul timp pentru povesti.

Martie 2010: Debutul Andreei Zainescu si al lui Marian Ciubuc, "sefii" de promotie
ai ultimei generatii de arbitri de care m-am ocupat
In aceasta primavara, pe stadionul "Chimia",  alaturi de cinci foste eleve si de "mica mea printesa" - Maria.
De la stanga: Mihaela Bacescu, Andreea Zainescu, Diana Florea, Madalina Craciun si Gabriela Bucur.

41 de comentarii:

  1. Felicitari pentru intreaga ta cariera! Alexandru Neculai

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari! Capul sus si numai bine iti urez! Alexandra Apostu

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru "Alexandru Neculai" Multumesc, Alex! Am intrat si eu in categoria fostilor, in care tu ai deja ceva experienta! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. E pacat ca a trebuit sa renunti..chiar ma intrebam oare cand o sa revi la arbitraj,eu iti urez succes in ceea ce o sa faci in continuare si sper sa ajung si eu pana unde ai ajuns tu in arbitraj.......toate cele bune in continuare te astept ca observator peste cativa ani :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Alexandra Apostu: Multumesc, Alexandra! Iti doresc sa ajungi cat mai sus - acolo unde visezi!

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru tot ce ai facut in viata asta de arbitru !! Mult succes in continuare Vladut Ionascu

    RăspundețiȘtergere
  7. Pacat ca a trebuit sa renunti,iti doresc multa bafta si sa ajungi cat mai sus intr-o cariera de observator.... Ene Alex

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi pare sincer rau. Am sperat sa reusesti sa te recuperezi si ca vei continua aceasta activitate plina de sacrificii, dar si de satisfactii. Stiu din experienta ca urmatoarea perioada va fi foarte grea pentru tine.
    Felicitari pentru cei 17 ani de arbitraj si multa bafta in activitatile viitoare!
    Flavius B.

    RăspundețiȘtergere
  9. @PalmTop, Vladut Ionascu, Ene Alex: Va multumesc si va doresc sa ajungeti... macar o treapta mai sus decat mine!

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari pentru intreaga activitate dedicata arbitrajului, multa bafta in continuare pe drumul pe care il vei alege. Raul Ghiciulescu

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru "FlaviusB.": Multumesc, Flavius! Ca si Alex, si tu esti de ceva ani in categoria "fostilor", in care am intrat si eu acum! Viata m-a invatat sa trec peste multe! Trec eu si peste asta!

    RăspundețiȘtergere
  12. Felicitari Ionut pt. ce ai reusit sa faci in acesti 17 ani si sincer iti spun ca imi pare rau pt. retragerea ta si cu atat mai mult venita in urma problemelor medicale... Oricum mult succes in ce vei alege sa faci mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  13. Citesc aceste rinduri cu regret, pentru ca nu e usor sa pui capat unei pasiuni, si mai ales daca sanatatea te impinge sa faci acest lucru. Dar trebuie sa privim partea pozitiva, ce a ramas in urma, ce ai oferit acestei pasiuni in schimbul momentelor de bucurie si ce "roade" ai cules. Urmeaza sa iti cladesti o noua gradina, poate mai frumoasa decat a fost prima, avand in vedere ca deja ai doua flori foarte importante si frumoase. Mult noroc si multa liniste pentru a putea cladi tot ceea ce iti doresti in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  14. FELICITARI PENTRU DECIZIA LUATA, stiu ca a fost o decizie grea si gandita mult, felicitari pentru cei 17 ani de activitate si bafta in activitatile viitoare.
    Cristina Bujor

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Raul Ghiciulescu: Felicitari si tie, Raul, pentru promovarea in Liga de unde eu tocmai am plecat! Iti doresc sa nu te opresti aici! De asemenea, in curand sper sa povestim si ce faci tu pe langa arbitraj, pentru ca este foarte interesant! ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ionut,

    in primul rand ... capul sus!!!

    N-am sa spun multe, pentru ca aceasta stire (desi , pe o parte , asteptata) m-a descumpanit un pic. Va fi greu o perioada (am simtit asta pe propia piele) dar vei trece si peste acest hop.
    Acum - iti voi ura doar - SANATATE MULTA si sa te bucuri de familie.

    Prietenii raman mereu acolo, chiar si dupa ...aceasta decizie!

    RăspundețiȘtergere
  17. Felicitări pentru activitatea ta în domeniul arbitrajului. Viaţa omului se învârte ca o roată, în care întâlneşti atât "urcuşuri" cât şi "coborâşuri", important e să ştii să treci peste ele. A fost o etapă frumoasă din viaţa ta, capul sus, o iei de la capăt şi trebuie să vină alte satisfacţii, dar nu uita un lucru - rămâi acelaşi om demn -
    George Andrei

    RăspundețiȘtergere
  18. Ionut, draga, nea Vasile, Domnul sa-l apere acolo unde este, te protejeaza mereu si sunt sigur ca a fost de acord cu decizia ta, omeneasaca. Ai in spate o cariera merituoasa, pentru care ai facut sacrificii mari si ti-a afectat sanatatea. Din punctul meu de vedere, arbitrajul romanesc a pierdut un foarte bun viitor asistent de Liga I, dar a castigat o certa speranta a jurnalisticii. Cand o sa scapi de tristetea retragerii, inerenta si fireasca, te rog sa te gandesti la o cariera in presa. Ai talent! Deja ai durat fundatia, de-acum nemaitrebuind decat sa inalti un "zgarie-nori"! Felicitari pentru tot ceea ce ai facut pana acum si mult succes pentru tot ceea ce vei face mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  19. alaturi de ionut forever6 iunie 2011 la 16:59

    Felicitari Ionut pentru intreaga activitate,familist convins,arbitru model,viata ordonata,om deosebit,caracter adevarat,tot ceea ce inseamna un om de maxima valoare.Printre putinii arbitri care de-a lungul carierei a ramas "drept" si curat exact cum a si intrat in arbitraj,o activitate frumoasa doar pentru cei care sunt in domeniu.Ca arbitru in activitate ai demonstrat ca ai fost un arbitru de valoare,mereu constiincios si todeauna ai aspirat spre mai bine.Ionut trebuie sa intelegi ca uneori viata e foarte dura....in ultimul timp cam mereu dar totusi Dumnezeu ne-a lasatpe acest pamant niste luptatori si doar cei puternici pot trece peste greutati.Ai dat dovada ca ai fost totdeauna nu un lupator...ci un adevarat gladiator,dupa cum am maispun ai fost un arbitru model.Cat despre perioada de vicepresedinte ai descoperit cateva talente care chiar merita sa ajunga acolo sus unde multi aspira,si aici il pot aminti pe Amoraritei un baiat extraordinar arbitru foarte bun dar s-a lasat dus de vant si aici sunt putini care stiu la ce ma refer,mai este Marinica un baiat talentat dar care se pare ca nu a mai avut sprijinul necesar pentru a merge mai departe dar sa speram ca va confirma,Gheorge Alin care a avut nesansa iar acum este dat la o parte din toate punctele de vedere si lista ar mai continua.Ionut inca esti tanar,ai viitorul inainte,sfatul meu este sa-i ajuti pe cei care iti cer ajutorul din toate puncetele de vedere,dar totususi nu-ti neglija familia.Pentru tine port tot respectul,viata merge inainte si hopul acesta este un mic musuroi pentru sipritul tau de luptator.FELICITARI IONUT PENTRU TOT CEEA CE ESTI!

    RăspundețiȘtergere
  20. felicitari pentru intreaga activitate,poate peste cativa ani o sa avem ocazia sa ne intalnim la vreun meci. Felicitari pentru cei 17 ani de activitate si la mai multi ani in cea de observator !!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Felcitari pentru intreaga cariera si pentru atitudinea demna pe care ai avut-o totdeauna pe terenul de joc! Multa bafta in cariera de cronicar sportiv pe care ai imbratisat-o in ultima vreme. Sunt convins ca si pe acest drum ai multe de spus, asa cum si pe plan sportiv ai avut multe de spus.
    Si eu aveam un vis la fel de indraznet ca al tau (tu vroiai sa ajungi cat mai sus in ierarhie, acolo unde iti este locul in liga I, pe lista FIFA) si anume sa merg la un meci de liga I asitenti fiind Ionut Borcan si Cristi Nica...insa nu a fost sa fie. Ma bucur ca am avut sansa sa te cunosc atat ca arbitru cat si ca om si ma bucur ca cei apropiati, in special sotia, fetita si familia, ti-au fost mereu alaturi si te-au sustinut mai ales atunci cand ti-a fost greu...
    Vreau sa te felicit si pentru ca ai avut ideea geaniala de a creea si de a te ocupa de acest site. Este modul in care ai ajutat enorm foarte multi arbitrii tineri, viitorul de maine al arbitrajului prahovean.
    Multa sanatate si multe realizari si pe viitor!

    RăspundețiȘtergere
  22. Apreciez activitatea ta si inteleg ca iti este greu sa accepti situatia in care te afli. Arbitrii tineri din judet au mare nevoie de sfaturi competente. Iti doresc sanatate si mult noroc.

    RăspundețiȘtergere
  23. Iti vad statusul de messenger si nu imi vine sa cred,intru pe blog si vad,da e adevarat,ma opresc,imi sterg putin ochii si citesc iar,nu e un cosmar e adevarat,omul care mi'a spus odata candva: "Zinca spune'mi Ionut pt ca in primul rand suntem colegi" a renuntat la arbitraj. Imi pare rau Ionut si felicitari pt intreaga cariera,tu m'ai invatat ca arbitrajul imi ofera satisfactii dar uneori si neplaceri si ai fost printre aici oameni care m'au sustinut si m'au sfatuit sa nu renunt cand asta imi parea singura solutie.Cat despre activitatea de observator care vrei sa o urmezi dar deocamdata nu esti lasat,nu uita ce candva chiar tu ai citat"Cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul". Zinca Adrian

    RăspundețiȘtergere
  24. Felicitari pentru intreaga activitate in arbitraj. Niko

    RăspundețiȘtergere
  25. Imi pare rau ca a trebuit sa te retragi din activitate.Felicitari pentru intreaga cariera.Multumesc pentru ajutorul oferit ptr ca pot spune ca tu ,Vali si domnul Nica sunteti profesorii mei din promotia 2010 a Scolii de Arbitrii.Mult succes in continuare!! Enache Miron-Gabriel

    RăspundețiȘtergere
  26. prezenta ta,daruirea,pasiunea si modul cum ai tratat lucrurile au fost si raman amintiri frumoase,iar tu...mereu prezent in sufletele noastre!

    RăspundețiȘtergere
  27. Intr-un astfel de moment nu am cum sa ma bucur. Si spun asta pentru ca arbitrajul prahovean, cat si cel romanesc a pierdut o valoare.

    Si mai spun asta pentru ca in arbitraj gasesti caractere si caractere, dar din pacate prieteni mai putini. Si tu esti unul din acei prieteni ai mei din arbitraj. Iar pe langa asta esti unul din "fratii mei mai mari" in arbitraj care m-au invatat din experienta lor 3 ani de zile.

    Te felicit pentru cariera de 17 ani pe care ai avut-o si imi pare rau ca ai facut acest lucru din cauza problemelor de sanatate.

    Sunt bucuros ca am avut onoarea si placerea sa te ajut din postura de arbitru asistent la un meci disputat la Mizil acum 4 ani :)

    La fel cum spuneai in postarile tale despre mine, nu conteaza nivelul la care ajunge un arbitru, important este ce lasa in urma lui. Iar tu lasi enorm... Dovada este acest blog...

    Abia astept sa te vad in corpul de observator pentru ca suntem multi care avem de invatat de la tine.

    Iti multumersc Ionut pentru tot!

    Vali Zanfir

    RăspundețiȘtergere
  28. Nu se termina viata aici..oricum toate la un moment dat se sfarsesc..capu sus si tot inainte.Viata frumoasa.Lucian.L

    RăspundețiȘtergere
  29. Cred ca 95% din cei care au scris aici te cunosc personal si sunt din Prahova.Eu sunt unul dintre acei 5% care nu te cunoastem, dar eu, sincer de cand am descoperit acest blog si l-am rasfoit cap-coada am avut intr-un timp atat de scurt cateva succese de care am profitat din plin(si nu este nici o coincidenta, este doar faptul ca am descoperit blog-ul, te-am descoperit pe tine).
    M-am uitat pe frf-cca si ai o cariera in spate de care trebuie sa fi mandru tot timpul.
    Felicitari pentru tot ceea ce faci si sa stii ca daca voi fi intrebat de catre cineva pe cine am ca model cu siguranta te voi nominaliza.


    Si nu uita : "Cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul" - Goethe

    RăspundețiȘtergere
  30. Stanescu Ionut7 iunie 2011 la 08:19

    Da.....e greu de spus ceva.....îmi pare nespus de rău deoarece știu cât de mult insamna arbitrajul pentru tine.Pentru mine ai sa ramai mereu un om deosebit care mie personal mi-a deschis un drum în viata atunci când ajunsesem la capătul puterilor(în materie de fotbal).Capul sus Ionuț.

    RăspundețiȘtergere
  31. Va multumesc, tuturor, pentru mesaje! Asta este viata... trebuie sa mergem inainte, indiferent de obstacolele care apar pe parcurs! Si apoi sunt atatia oameni cu probleme grave, incat ceea ce am patit eu pare o nimica toata!

    Initial am dorit sa raspund fiecaruia, dar numarul mesajelor m-a coplesit. Sincer va spun ca nu ma asteptam la atatea... mai ales ca au fost si altele, in afara celor pe care le puteti citi aici. Si cum timpul meu liber este foarte, foarte limitat... am ales solutia acestui comentariu.

    Nu mi-am definit exact drumul pe care-l voi urma, cert este ca imi doresc sa raman in fotbal. Am cateva idei si propuneri... dar mai multe nu va pot spune, deocamdata, decat ca le analizezez.

    Un alt lucru sigur este ca nu voi abandona blogul/situl "ScoalaDeArbitri", ci intentionez sa-l dezvolt invitandu-va si pe voi - cei care doriti, sa luati parte la acest proiect. Deja zilele acestea urmeaza sa va prezint un nou component al echipei... iar lista ramane deschisa!

    Va multumesc, inca o data, va urez multa sanatate si tot ceea ce va doriti sa se implineasca!

    RăspundețiȘtergere
  32. Felicitari pentru ce ai realizat pana acum, s-a incheiat un capitol drag care ti-a umplut sufletu in prima jumatate de tinerete de emotii si satisfatiii. Dintr-o ratiune divina poate ca lucrurile au evoluat mai bine ca sa ai timp si dispozitie buna pentru familie si celelalte activitati. Orice urcus e greu dar probabil, daca ajungeai pe o trepta mai su,s caderea ar fi fost foarte dureroasa, din diverse motive. Stiu ca esti nemultumit ca ai jucat doar in reprizxa intai, cand ai fi putut fi prezent si in a doua si chiar in prelungiri (ai vi avut cunostintele si experienta necesara). Asteptam ca toate trairile tale de pana acum sa se regaseasca intr-o forma litareara intr-o biografie. noi, prietenii sustinatorii tai, stiu de ce.....

    RăspundețiȘtergere
  33. bravo ba baiatule...era si timpu,,,chair ma intrebam cand scapam de tine...si mai potolestete cu blogul asta ca prea faci valuri si te bagi in seama aiurea...oricum in ultima vreme ai fost pus pe revolutii la ajf decat pe arbitraj...un vechi amic
    costin miclea

    RăspundețiȘtergere
  34. pentru mai marele ajf-ului costin miclea:frumoase vorbe la adresa unui om drept...adevarul e ca va cam deranja acolo pentru ca nu facea parte din cooperativa??la cate sedinte ai fost sa stai cu arbitri stagiari sa faci lectii...stiti numai sa criticati ...voi comisia lui peste...nu pot spune decat atat ...iti urez de 2 ori mai mult la tot ceea ce ii doresti lui Ionut Borcan....asta ca sa fiu sugur ca ii urezi de bine.

    RăspundețiȘtergere
  35. Te felicit Ionut pentru cariera de 17 ani de arbitraj si imi pare rau ca ai facut acest lucru din cauza problemelor de sanatate.Sunt bucuros ca te-am cunoscut ca om si apoi ca arbitru,jos palaria Te astepta-m in corpul de observatori pt a ne spune ce am facut bine si ce am gresit,avem numai de invatat de la tine Ionut Multa sanatate si bafta multa in ceea ce vei face de acum in colo. Sorin Nistor

    RăspundețiȘtergere
  36. Pentru "costin miclea" si "Anonim" (02:09): In primul rand nu cred a scris adevaratul Costin Miclea, acest mesaj si asta indiferent de divergentele dintre noi. Tocmai de aceea consider ca nu are sens sa ne certam aiurea cu... diverse personaje! Nu am nici chef si nici timp sa dau tot felul de explicatii unora care n-au facut mai nimic la viata lor! Pe de alta parte sunt constient ca mi-am facut destui dusmani, dar asta-i viata, nu poti avea numai prieteni! Tot ce le doresc este multa sanatate!

    PS: Cu-i nu-i place acest blog ii recomand sa nu-l mai viziteze... poate are altceva mai bun de facut!

    RăspundețiȘtergere
  37. @Anonim,7 iunie, ora 20:58 - Sunt convins ca nu a fost nimic intamplator in "povestea" mea. Stie Dumnezeu mai bine ce ne-a pregatit fiecaruia. Iar ultimul an a fost extraordinar pentru mine, in ciuda tuturor problemelor legate de accidentare si a altor... evenimente. Am avut ocazia sa petrec mult mai mult timp cu familia, dupa atatia ani dedicati arbitrajului... Ca sa nu mai vorbesc despre momnentele unice alaturi de micuta mea printesa!

    In viata trebuie sa platim cate un pret pentru toate!

    Ca o concluzie... este mai bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  38. Capul sus, Ionut si privirea catre viitor!Viata nu incepe si nu se termina cu activitatea de arbitru.Iti doresc implinirea tuturor dorintelor si sanatate maxima, ca de asta avem cu adevarat nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  39. @Ovidiu Oprea: Ai dreptate, sunt lucruri mult mai importante in viata! Multumesc pentru urari! La fel iti doresc si tie!

    PS: Astept sa-mi dai ocazia sa scriu despre o noua promovare! ;)

    RăspundețiȘtergere
  40. Citesc aceste randuri si imi este greu sa ma obisnuiesc cu ideea.Stiu ca iti doreai foarte mult sa revii pe terenul de fotbal.Felicitari pentru intreaga cariera de 17 ani de arbitraj,care pentru multi este un vis.Iti doresc multa sanatate si activitate indelungata cu acest bolg.faci o treaba foarte buna. Ionel Gheonea

    RăspundețiȘtergere
  41. @Sorin Nistor, Ionel Gheonea: Va multumesc si va urez sa ajungeti acolo unde va doriti... in viata, nu doar in arbitraj!

    RăspundețiȘtergere